Autor: Ioana

  • Sofia aleargă curcubeul

    Sofia aleargă curcubeul

    Din seria Povestile Sofiei – 6 ani A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Sofia. Ea își dorea mult să alerge curcubeul, așa că a luat șapte pături de culori diferite și le-a pus în ordinea culorilor curcubeului: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet. Le-a prins în mână și se uita pe…

  • Uriașul cu două încălțări diferite și vulpile – poveste pe burta goală –

    Din seria Poveștile Sofiei (6 ani). A fost odată ca niciodată un uriaș care avea un animal de companie. Era o vulpe foarte isteață, care tot căuta găini și alte păsări să le mănânce. Pentru că îi era tot timpul foarte foame. Pentru că era și ea uriaaașă. Uriașul avea două încălțări, una galbenă și…

  • Dar dacă ar fi visele în realitate și realitatea in vis?

    Poveste inventata de Sofia (6 ani), fiica mea, azi de dimineata. A fost odată ca niciodată un copil pe nume Sofia. Ea visa că a văzut publicitatea unui filmuleț care chiar îi plăcea și căuta CD-ul. De fiecare dată când căuta CD-ul trecea prin tunele făcute din semnele întrebării. Semnele întrebării erau albe, dar marginile…

  • Pui de oameni

    Pui de oameni

    Oră de vârf în autobuz. Fetele obosite, eu rumegând revelațiile dimineții, de la cabinet. Sofia își găsește un loc către care se strecoară silfidă. Zamfira își cere zgomotos un loc la geam. Sar vreo 4-5 persoane, câteva chiar în vârstă, să-i ofere domnișoarei Goe un loc, deși existau scaune libere. Le refuz cu un: Mulțumim,…

  • Te iubesc dacă…

    Te iubesc dacă…

    Am scris aici despre multe de ce-uri existențiale.  De ce suntem astăzi cei care suntem? Multe întrebări, puține răspunsuri. Fiecare trebuie să își găsească propriile răspunsuri și explicații. Mi-am căutat și eu răspunsuri și explicații pentru a mă înțelege mai bine și pentru a fi cea mai bună mamă a fiicelor mele și vă voi…

  • Lăsaţi copiii să greşească!

    ·

    ·

    Nevoia de a greşi este corolarul trebuinţei de a experimenta cât mai mult şi ambele se află la loc de cinste în piramida trebuinţelor educative, în strânsă legătură cu construirea stimei de sine şi a responsabilităţii. Să ne privim copiii făcând greşeli este dureros, şi asta e la fel de valabil în cazul în care…

  • De ce?

    Pentru că nu ştim cum. Pentru că ne e teamă că, dacă spunem Nu! sau punem limite, pierdem relaţia. Pentru că am fost educaţi prin şantaj emoţional („Din cauza ta”), nutriţi cu dragoste condiţionată („Te iubesc dacă”), manipulaţi prin ruşine („Ce-o să zică X”), programaţi să nu reuşim („Nu eşti în stare de nimic”), dar…