Categorie: Noi, părinții
-
5 sugestii pentru o vacanță reușită cu copiii mici
Ne place foarte mult sa calatorim. Pentru fiica noastra mai mare, adolescenta, vacantele cu mama si cu tata nu mai sunt de mare interes, dar cea mica (3 ani) ne impartaseste entuziasmul. Nu ne temem sa luam avionul la ore ultra-matinale si nu refuzam un itinerariu interesant doar pentru ca aterizeaza dupa miezul noptii. Se…
-
Disperarea unei mame
Este atat de minunat sa stii ca puiul tau traieste,ca il vei lua acasa. Gandurile unui inceput, visele tale pentru puiul tau, nu mai exista nimic altceva.Uneori mai sunt si lucruri care ne trezesc la realitate. In cele doua luni si ceva de după naștere când bebelușul meu a stat în spital au fost momente…
-
Nu vreau sa cresc un copil in minciuna!
Iubire, poate pare asa o moda ca mamele sa le scrie fetitelor scrisori in care sa le explice chestii pentru viitor, nu stiu daca e o moda..Nu stiu daca pentru tine o sa conteze cand o sa fii mare, dar eu iti scriu pentru ca nu vreau sa uit:) Ai implinit 3 ani. Au fost…
-
Când sentimentul de mamă vine mai târziu
Am vazut in filme si am tot auzit poveștile prietenelor despre legătura imediata dintre mamă si copilul ei. Am citit câteva articole despre asta, nu prea multe, e adevarat, căci ce e asa o mare filosofie? Copilul asta a crescut in mine! Sigur ca o sa fie conexiunea! – răsuna in capul meu. Primul contact…
-
Te iubesc dacă…
Am scris aici despre multe de ce-uri existențiale. De ce suntem astăzi cei care suntem? Multe întrebări, puține răspunsuri. Fiecare trebuie să își găsească propriile răspunsuri și explicații. Mi-am căutat și eu răspunsuri și explicații pentru a mă înțelege mai bine și pentru a fi cea mai bună mamă a fiicelor mele și vă voi…
-
Lăsaţi copiii să greşească!
Nevoia de a greşi este corolarul trebuinţei de a experimenta cât mai mult şi ambele se află la loc de cinste în piramida trebuinţelor educative, în strânsă legătură cu construirea stimei de sine şi a responsabilităţii. Să ne privim copiii făcând greşeli este dureros, şi asta e la fel de valabil în cazul în care…
-
Te-am iertat, mami!
Aseară am plesnit-o pe Miruna. Îmi pare rău dar acesta este adevărul și nu am nici o scuză. Nu este cazul de introducere explicativă sau de deschierea contextului. Am făcut-o și nu am nici o scuză. Îmi pare rău. Și scriu acum pentru că mă simt vinovată. Îmi mărturisesc greșeala și caut iertare. Poate dacă…
-
Pedepsiți pentru că au mâncat din mărul cunoașterii
Am crescut cu părinți și bunici religioși, dar nu habotnici. Mi-au vorbit de Dumnezeu ca despre un bunic care are grijă de toți oamenii și mai ales de copii, iar Iisus (pentru că am crescut în contextul unei religii creștine) era fiul lui pe care l-a trimis pe pământ pentru a ne învăța să fim…
-
Al meu și … doar al meu
Pentru noi doi inceputul a fost dificil. Nu ne-am putut imbratisa, pupa din primele momente. Nu mai vorbesc de alaptare. Bebelusul meu a stat la terapie intensiva 10 zile timp in care mi s-a spus mereu ca va deveni dependent de oxigen si va trebui deconectat de la aparate daca nu va respira singur in…
-
De ce?
Pentru că nu ştim cum. Pentru că ne e teamă că, dacă spunem Nu! sau punem limite, pierdem relaţia. Pentru că am fost educaţi prin şantaj emoţional („Din cauza ta”), nutriţi cu dragoste condiţionată („Te iubesc dacă”), manipulaţi prin ruşine („Ce-o să zică X”), programaţi să nu reuşim („Nu eşti în stare de nimic”), dar…