Dimineața, în mașină, doar eu cu Ana.

A: Tati, când am început grădinița, tu ai stat cu mine în grupă 2 săptămâni?

T: Da, Ana.

A: De ce?

T: Ca să fiu lângă tine atunci când îți cunoști colegii, educatoarele. Să îi cunosc și eu.

Aceeași zi după amiază tot în mașină, radio Itsy-Bitsy. Melodie „Adio grădiniță!” Despre începutul școlii și trecerea de la grădiniță la școală.

A: Tati, de ce „Adio grădiniță”?
T: Copilul a crescut mare și urmează să meargă la școala și așa își ia la revedere de la grădiniță.
A: Și când o să merg și eu la școală o să stai cu mine în grupă la început?
…. Prima reacție a fost să râd. Pe urmă m-am uitat la ea în oglinda retrovizoare și nu mi-am dat seama inițial cât era de uimită de reacția mea. Apoi i-am mai zis cât de drăgălașă e când spune unele lucruri și că mi-aș dori să o filmez ca să vadă atunci când va fi mare.
Apoi mi-am dat seama că de fapt am râs și am tratat superficial o frică de a ei. Mi-am amintit că sunt totuși copii de vârstă școlară care nu vor sau le e frică la început să meargă la școală – eu fiind total opus când eram mic. Mi-am amintit că o colegă de servici a fost cu băiatul ei la școală în prima zi atunci când se cunosc colegii – na, prima zi de școală. Și am revenit la timp:
T: Dacă mă gândesc mai bine o să merg cu tine la școală în prima zi. Atunci o să-ți cunoști colegii și pe doamna învățătoare care o să-i ia locul doamnei educatoare.
A: Bine tati, dar știi ce te rog? Să-mi cauți o școală mică care să fie potrivită pentru mine.
T: Așa cum am căutat grădinița?
A: Da, așa. (Momentul ăla când știi că ai făcut alegerea potrivită)

A: Tatiii… copiii care ascultă cântecul ăsta – Adio grădiniță! – cresc mari și merg la școală?

Aici cred că îi era frică să nu crească mare prea repede și să nu fie nevoită să meargă la școală.
T: Nu tatiii. Cântecul ăsta este DESPRE copiii care cresc mari. Poți să-l asculți liniștită.

Știe cineva vreun dispozitiv de înregistrare a discuțiilor din mașină? Tare mi-ar fi de folos.

Narcis

Fotografie- Copyright D’Alex Photography