Seara, la culcare, e momentul declarațiilor de dragoste.  Sunt multe declarații pe care mi le face Maria, uneori le uit și îmi pare rău și mă gândesc de ce n-am făcut oare un pat cu reportofon care să se activeze când aude voci.

Am scris pe fugă câteva declarații din ultimele zile, numai bune de pus în cufărul cu amintiri.

• Mami, când tati îmi dă mie un pupic eu iau toată iubirea de la el.
• Aha…
• Și când Flori îmi dă mie un pupic eu iau toată iubirea de la ea.
• Aha…
• Și apoi iau toată iubirea de la tati și de la Flori și eu ți-o dau ție.
• Îți mulțumesc foarte mult, iubito! Iar apoi eu iau toată iubirea pe care mi-o dai tu, o adaug pe a mea și o împart în două jumătăți și îți dau ție o parte și lui Mihai o parte.
• Și lui tati nu-i dai?
• Ai dreptate! O împart în trei părți și vă dau la fiecare câte o parte!

(…)

• Mami, când tu mă ții în brațe, inima mea cântă tare. E ca un Mozart.

• Mami, te iubesc, orice culoare ai avea!

• Mami de ce îmi spui de multe ori că mă iubești?
• Păi, ca să fiu sigură că știi!
• Știu, știu! Sigur că știu!
• Mă bucur, iubito!

Maria (3 ani și 7 luni)

Fotografie- Copyright D’Alex Photography

Citește și Nu ești ca soră-ta! sau Jumătatea mai mare