Posts
-
„Potențialul de împlinit al copilului meu” – una dintre cele mai periculoase sintagme în educație
„Potențialul de împlinit al copilului meu” este una dintre cele mai periculoase sintagme în educație. O sabie cu două tăișuri. Dacă îți vezi copilul ca pe ceva latent care așteaptă să iasă la iveală sau trebuie stimulat să iasă, e posibil să crezi că ce e el acum nu e suficient. Că nu e complet,…
-
Copiii au nevoie de liniște
Unul din lucrurile pe care copilul modern le face anevoios este șederea în tăcere. Văd din ce în ce mai mulți copii incapabili să își regleze starea de ”excitement”, să asculte până la capăt, fără să se fâțâie sau să scoată repede pe gură toate asociațiile libere care le trec prin cap. Sunt simpatici, spumoși…
-
Iggy Peck, micul arhitect
Iggy Peck, micul arhitect (publicată în 2017 la Editura Pandora Publishing, scrisă de Andrea Beaty și ilustrată de David Roberts) este o carte de care m-am îndrăgostit și eu și copiii de la prima vedere și prima citire. Are umor, are intrigă, are ilustrații haioase, are construcții ciudate, are părinți empatici și conștienți, are un…
-
We enjoy our kids
Noi ne luăm 5 zile pe an doar pentru noi, părinții. Bine, ne luăm mai multe, dar 5 sunt sigure. Pentru că avem nevoie de o igienă a creierului și a corpului și pentru că suntem alți oameni când avem tihna să vorbim. Săptămâna asta blonzii minunați au plecat la fermă cu bunicii olteni, iar…
-
Cum arată dragostea?
22.30, în pat, în poziție de culcare. Sunete ciudate și indescifrabile îi ies din gură. -Mami, ce crezi că am spus? -Nu știu, răspund blând și sec pentru a înțelege că nu intru în noul ei joc. -Am spus: Mami, te iubesc și îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat în viață! Wow, îmi spun…
-
Joc Camelot Jr. – dezvoltarea raționamentului vizual și spațial
Vorba aceea cu de ce ți-e frică nu scapi pare să fie cât de reală se poate în cazul nostru. Am evitat o bună bucată de timp tot ce înseamnă prințese în jucăriile și poveștile Mariei, până când am fost atât de bombardată de prințese încât nu am avut ce să fac decât să deschid…
-
Despre Dumnezeu și control parental
Mamaia a fost cea care mi-a zis prima oară că e un Dumnezeu deasupra noastră care ne păzește, ne judecă, ne iubește și ne apără. Avea o revistă colorată cu un Isus tânăr și frumos către care alergau copiii într-un câmp verde, plin de flori. Mi-a zis că pe copii îi iubește și îi iartă…
-
Felul în care vorbim copiilor noștri este felul în care ne vorbim nouă
Marea iluzie din care se va trezi – treptat și dureros – omenirea e că ce se întâmplă în exterior e responsabil de transformări interne: reacții, emoții, acțiuni. Că lumea de din afară e vinovată pentru ce simțim sau alegem să facem. În paradigma parentală – că noi suntem provocați și puși la încercare de…
-
Iurta didactică şi clasa tribală
“Fiecare dintre noi înfloreşte la niveluri diferite de provocare şi risc”, iar noi ne-am reglat de-a lungul timpului astfel încât să ne cunoaştem mai bine, să experimentăm, să fim vulnerabili, să riscăm pentru un “mai bine” personal, inspiraţi de curajul şi entuziasmul fiecăruia dintre noi.
-
Transformarea clasei: Catalogul de resurse
Acest catalog devine un mijloc de comunicare şi de motivare între copil-părinte-profesor. Părintele poate observa ce resurse şi-a accesat copilul în ziua respectivă, precum colaborarea cu colegii, şi evoluţia în starea de bine a acestuia la şcoală şi mai ales creşterea nivelului de încredere în urma utilizării catalogului de resurse. El reprezintă o includere a…