Posts
-

Copiii noștri nu ne aparțin
Avea doar câteva zile de viață când m-am uitat la Sabina și am avut un sentiment foarte ciudat. M-a luat total pe nepregătite pentru că ea era bebelușul meu, copilul meu. Asta mi-am tot spus în cele 9 luni cât a făcut parte din mine. Dar în clipa aceea, la doar câteva zile de când…
-

Sunt o mamă trasă de păr, mușcată și lovită
Probabil voi șoca cu acest titlu. Dar așa este. Nu frecvent, însă din când în când, când copiii mei au crize de furie mai urâte și mai ales crize de gelozie, își varsă furia într-un mod violent pe mine. Cea care mi-a lăsat urmele cele mai adânci este Maria, frustrată mai ales în momentele în…
-

Primăvara nu se vede de sub plapumă
De dimineață mă durea, cu mici excepții, fiecare părticică de corp. Partea de sus cel mai tare. M-am supărat rău și microbul a văzut repede teren fertil. – Dar invers nu funcționează? Să faci ceva ce-ți place și să îți revii? – Am dormit o oră 42. Aș vrea să zac. Și atât! Am închis…
-

Trei cărți pentru copii îndrăgite la 2 ani/ 3,7 ani
Cred că cea mai mare investiție pe care am făcut-o până acum cu copiii a fost în cărți. Maria a fost fascinată de ele de când era foarte mică și mereu voia alte cărți, după ce le citeam pe cele existente de câteva mii de ori. În ultima vreme, am cumpărat cărți foarte simple, care…
-

Maria mea a crescut
Se da următorul context: eu singura acasă cu ei pentru câteva zile, soțul fiind plecat in delegație. Maria are aproape 3 ani, încă nu merge la grădinița, deci suntem împreuna toată ziua. Ioan are 10 luni, alăptat, iubit, dragalit, din nou, tot împreuna. Provocarea mea personală cu amândoi a fost (spun la trecut, pentru ca…
-

Bufnița pleacă în vacanță- despre animale, natură și educație
Nu am mai scris de mult timp despre cărți pentru că nu am avut timp. De câteva luni vrea și Mihai să îi citim și de obicei nu vrea aceleași cărți ca Maria, așa că citim non stop pe toate fronturile. Voi încerca să prezint în perioada următoare cât mai multe din cărțile noastre preferate,…
-

Declarații de dragoste la culcare
Seara, la culcare, e momentul declarațiilor de dragoste. Sunt multe declarații pe care mi le face Maria, uneori le uit și îmi pare rău și mă gândesc de ce n-am făcut oare un pat cu reportofon care să se activeze când aude voci. Am scris pe fugă câteva declarații din ultimele zile, numai bune de…
-

Dar eu rămân copil, da?
Aseară, în timp ce-și mânca -ba cu mâna, ba cu furculița- porția de paste cu ton, Ștefan mi-a arătat puful de pe brațul stâng: – De ce îmi crește asta? De ce îmi cresc șireții ăștia? Nu îmi place! – Părul de pe braț, Ștefan? – Da, părul! Mă deranjează! – Of, dragul mamei! Cresc…
-

In bloc cu “dusmanul”
“Atentie, dusmanul asculta!”, era un slogan scris din vremuri pierdute pe echipamentele de comunicare ale armatei romane pentru a tine treaza atentia celor care le utilizau. Era primul dar si ultimul mesaj pe care l-am intalnit in scurtul meu stagiu militar efectuat la TR (termen redus, pentru neinitiati) la o unitate de radiolocatie din Ploiesti.…
-

Bufnițe la linie sau alandala
Am primit de Crăciun de la o prietenă bună un autocolant de perete cu o familie de patru bufnițe. M-a încântat foarte tare pentru că ambii copii îndrăgesc bufnițele și m-am și gândit cum bifez eu mai multe chestii deodată. Îl lipesc lângă patul din camera lor, poate or fi amândoi atrași să doarmă în…