Posts
-
Îi mulțumesc enorm omului de lângă mine
În ultima vreme, simt tot mai mult nevoia unui time off să îmi umplu paharul, timp în care să mă recalibrez, să mai citesc câte ceva și pentru mine și pentru Micul Prinț. Mi se pare că m-a ajuns oboseala după săptâmâni întregi doar cu el + treburile casei și m-am transformat într-o mamă plictisitoare,…
-
Una din multele lecții ale Mariei
Mariei i-au plăcut cățeii cred că de când era în burta mea. Când nu putea încă să meargă pe picioarele ei și o plimbam pe stradă în căruț, ori de câte ori vedea pe stradă un cățel dădea semne să sară din căruț și nu se lăsa până nu urmăream cățelul cu pricina. Apoi lucrurile…
-
Generozitatea nu se predă
Săptămâna trecută am fost la Festivalul de pe Strada Armenească. Am ajuns la sfârșitul unui spectacol, după care actorii modelau baloane pentru toți copiii prezenți. S-au așezat și băieții mei la coadă și au așteptat. Eu m-am așezat pe un scaun și m-am uitat la ei doi și la toți. De mult timp, dinainte să…
-
“Ce-aţi face în 24 de ore dacă ar fi ultimele voastre ore?”
La ce ne poate duce cu gândul o astfel de întrebare? V-ar trece prin minte că undeva în România, şi probabil nu este un loc singular în ţara noastră, doar nedescoperit încă, s-au adunat o mână de copii, de tineri care chiar şi-au propus să schimbe lumea?! ☺ Şi nu lumea cea mare, mai degrabă…
-
Draga timp, vad ca tu contezi diferit pentru fiecare dintre noi!
Da, timpule, tu nu ierti si fugi de nebun, in fiecare zi! Dar iti spun sincer, ca nu aveam habar de existenta ta, pana cand n-am devenit si eu mama. Exact! Pana acum, imi pareai infinit si ma bucuram sa te stiu asa, insa este cineva si ceva care te doboara. Un copil. Sau doi,…
-
Pietrele lui Aston- o carte pentru copii despre empatie
Mihai (7 ani) a învăţat în vara aceasta să citească cursiv. Nu am fost îngrijorată de faptul că poate ar fi trebuit să citească (dupa unele standarde) mult mai devreme. Am zis: „toate la timpul lor”. Are permis la Biblioteca judeţeană din Galati şi mergem împreună să ne alegem cele mai interesante cărţi. Având amândoi…
-
Contează cine privește!
Parca vad si acum printre pleoape dreptunghiul labartat de panza neagra, care acoperea fereastra mare din garsoniera de la etajul I. Destul de mult cat sa fie umbra si racoare, si destul de putin cat sa vad pe la margini ca soarele fusese iar mai harnic ca mine. Sa fi avut 4-5 ani pe atunci…
-
Nu e treaba mea!
Multe dintre noi nu ne dăm seama ce putere imensă avem de a schimba lumea din jurul nostru prin modul în care ne educăm și creștem copiii. Acum vreo 7 ani am plecat la o conferință în Danemarca. Era pe vremea când convorbirile in roaming erau scumpe așa că stabilisem cu soțul că vom vorbi…
-
It takes a village…
Ieri, căldură mare, treabă multă, așa că Victor a ieșit o oră cu fetele pe-afară, „la bloc”. Copii grămadă, de toate vârstele, pe bicicletă, în cărucioare (aawwww, ce bebeluș drăăăăguț! mușcă? 😀 ), fiecare cu câte un părinte atașat. De obicei, mama. Frenezie de socializare. La un moment dat, în timp ce Sofia își învingea…
-
„Murdaria este buna!” sau despre cum m-am relaxat ca mama
A fost o vreme in care imi era frica si de aerul pe care il respira copilul meu. Nu imi doream sa il pupe nimeni, uram sa il atinga cineva, nu mai vorbesc de luat in brate. Puiul de om pe care era sa il pierdem de atatea ori in perioada de spitalizare de dupa…