De dimineață am primit un desen de la Iulia și am scris începutul unei povești în versuri. Vă las și vouă să visați puțin la pisici, lună, stele și Japonia. Finalul e surpriză 🙂

Pisica ce a mâncat Luna

În Țara Soarelui Răsare

A fost cândva foamete mare.

Și om și câine și pisică,

De la vlădică la opincă,

Rămas-au fără de mâncare.

Akemi, o pisică isteață,

Se linse bine pe mustață

Și se gândi ce să mănânce.

Ceva ce nimeni nu ajunge,

Ceva ce nimeni nu atinge,

Își spuse ea în gândul ei.

Asta poate să  fi rămas.

Și cum rotea ochii-mprejur

Cu gândul la un sushi bun,

Akemi s-a uitat la Lună

Și s-a gândit că poate-i bună,

Că pare făcută din lapte

De strălucește- așa în noapte.

Și fără să mai stea pe gânduri,

A mieunat cu poftă mare

Și Luna cea soră cu Soare

S-a pomenit la ea în burtă.

Cum a mâncat-o, eu nu știu

Nu știe nimeni de pe lume.

Dar cerul a rămas pustiu.

Și Luna nu a mai avut nume.

Legenda spune că Akemi,

Găsise o glicină mare

Care crescuse pân la stele

În căutare de mâncare.

Akemi a escaladat

Glicina pân s-a terminat.

Și cum ajunse pân la stele,

Sărit-a iute pân la Lună

Și numai dintr-o-nghițitură,

Akemi găsi Luna bună.

Cu gust de lapte și furtună.

O noapte-ntreagă de-ntuneric

Au pătimit bieții niponi.

Până ce Soarele puternic

S-a cățărat pe-ai săi piloni.

Pisicile din toată țara

Pornit-au să caute Luna.

Credeau că a fugit, nebuna,

Să se-ntâlnească cu vara.

Akemi se simțea sătulă

Cu burta plină de Lună.

S-a pus pe-un somn odihnitor

Visând la Luna tuturor

Care acum era a ei,

Ferită de lupi și căței.

Însă când noaptea a venit,

Luna deodată s-a trezit

Și a simțit că se sufocă,

Că Universu-i cât o focă.

Habar n-avea că o pisică

O găzduia-n a ei burtică.

Simțea că stele-s aproape

Dar nu putea să le mai vadă.

Și se gândea că a orbit,

Că viața ei e o corvoadă.

Că nu mai poate da lumină,

Că noaptea nu mai e senină,

Că lumea zace-n întuneric,

Peisajul nu mai e feeric.

Așa de tare se zbătea

În burta cea cât universul,

Încât mai tare lumina

Și-i însoțea pisicii mersul.

Akemi atunci a început

Să strălucească precum Luna

Și japonezii au crezut

C-Akemi este însăși Luna.

C-o fi dorit și ea să vadă

Cum e să meargă pe Pământ,

Și și-a ales metamorfoză

Pisică fără de cuvânt.

În Parlamentul Japonez

Akemi a ajuns pe dată.

Ședința s-a ținut afară

Și curtea fuse luminată

De-Akemi, botezată Luna.

Pisica aceasta este Luna!

Nu-ncape nicio îndoială!

Priviți cum luminează-ntruna!

Ilustrație- Copyright Iulia Grigore