Te văd pisicile și câinii

Te faci de râs, te văd vecinii!

Te văd pisicile și câinii!

Te-arată la televizor!

O să ajungi un servitor!

Pe carte pune mâna-acum

Sau o să-mi auzi vocea tun!

E datoria-mi de părinte

Să mă asigur că ai minte!

Și ca ai mâine un viitor

Că n-o să fii un servitor!

Eu vreau să fiu un balerin

Să port petale ca un crin

Și să fac multe piruete

Printre jaloane și-eprubete.

Mă văd vecinii! Cui îi pasă?

Cel mult, vor face o grimasă.

Și-apoi e bine că mă văd

Că doar sunt viu și sunt vizibil

Chiar dac-am scrisul ilizibil.

Dacă mă văd, EU mă simt viu

Și simt că alții chiar mă știu.

Că poate le place baletul

Văzând cum practică băietul.

Și poate chiar or să m-aplaude

Or să mă critice sau să mă laude.

De ce nu vrei precum Costică

Să studiezi la informatică?

Să fii mare programator

Să scoți bani din calculator.

Să mergi 8 ore la serviciu.

Să trăiești fără vreun viciu.

Și-apoi la fotbal să te duci.

S-alergi și tu ca tot bărbatu

Cum mingea de la-un cap la altu

Să sari în sus când dai vreun gol

S-ajungi și la televizor!

Dar ca un mare fotbalist

Nu ca un țanțoș baletist.

Ce treabă am eu cu Costică?

N-avem aceeași opincă!

Și-avem alt număr la pantof

Și alte vise și alt off.

Avem alt drum, altă cărare

Cu zestrea noastră din dotare.

Privește-mă așa cum sunt!

Nu doar așa cum vrei să fiu

Sunt doar un om pe-acest Pământ

Și cum sunt eu, doar eu mă știu.

Dacă vei vrea să-mi fii aproape,

Aruncă praful dintre pleoape!

Și ochelarii cu dorințe

Pentru-ale tale trebuințe!

Vino cu mine la balet

Să vezi cum fac un piruet!

Și cum dansez cu toată fața

Și cum în dans simt tocmai viața.

Vino cu mine-n viața mea

Fără să vrei s-o faci a ta!

Și vei vedea ce vei vedea!

Dacă vei vrea măcar un pic

Să-ți vezi copilul tău cel mic

Cum crește și se face mare,

Cum îi cresc aripi la picioare,

Vino cu mine-n viața mea

Și poate nu voi mai cădea!

Sunt într-o fază de descoperire de sine, îmi caut stiluri de scriitură ascunse în mine și fac exerciții cu poezii.

Acesta e un exercițiu. De duminică încoace tot fac astfel de exerciții și îmi place mult. Dacă vrea cineva să deseneze această poveste, aștept desenele voastre pe crestemoameni@gmail.com.

Le voi pune aici pe pagină și poate, într-o carte, cândva.

Mulțumesc!