M-am intors la munca la 11 luni de la nastere. De atunci ma bantuie o intrebare pe care majoritatea mamicilor mi-o adreseaza de cate ori au ocazia: „cum poti sa iti lasi copilul mai multe zile la bunici???” Iar lumea e mica si ceea ce se vorbeste se afla si nu cu investigatii, ci pur si simplu!
Pe cand foloseam transportul in comun, o doamna intra in vorbă cu mine , subiectele au curs usor catre copii si ea imi zice : ” are nora-mea o vecina tare ciudata: dupa ce ca nu si-a lasat 11 luni copilul din brate , la 11 luni l-a lasat cu totul la mama-sa!”
Ca sa ii raspund nurorii acestei doamne : ” nu l- am lasat cu totul, ramane cu mama cat suntem noi la munca!”
Cat de usor imi e sa il las??? Nu imi e deloc usor…..vinovatia ma urmareste , senzatia de abandon ma urmareste si ma macina!!!
Dragi mamici care stati acasa si vi se pare absurd faptul ca unele am ales sa ne intoarcem la munca, aflati ca nici una nu am luat aceasta decizie usor , aflati ca nu am ales munca in defavoarea copilului….Nu vorbiti de lipsa de implicare in ceea ne priveste copiii! Daca ne- am intors la munca nu inseamna ca nu suntem implicate in cresterea si educarea copiilor nostri! Ganditi- va ca toate va veti intoarce la lucru cand va face copilul 2 ani , sau poate 4 ca veti avea norocul sa faceti bebe 2 , sau poate veti fii si mai norocoase avand niste soti care sa castige suficient de mult incat sa va intretina pe toti! Credeti ca dupa 2 ani cand veti reveni la munca veti lua copilul cu voi? Ei bine, ma indoiesc! Sunt putine firmele care pun la dispozitie gradinite in interiorul lor!
Cat de usor imi e sa las copilul la mama? E ingrozitor de greu , de dureros si totodata frustrant…..Au fost saptamani in care , din cauza jobului mi-am vazut copilul o ora, acum am inceput delegatiile : o saptamana, o luna , trei saptamani….etc….Si nu sunt delegatii interne sa pot fugi pe week- end acasa! Mi se rupe sufletul sa plec fara copil , mi se rupe sufletul in fiecare dimineata cand merg la munca, dar asta e situatia! Nu m-am intors la munca pentru ca nu sunt implicata in relatia cu copilul meu! Nu m- am intors la munca pentru ca vreau sa ” scap” de copilul meu…. Nu m-am intors la munca pentru ca mi se pare monotona viata acasa! M-am intors de nevoie, nevoie de bani pentru a plati tratamentele mele si ale copilului, nevoia de a definitiva conturul vietii profesionale!
Cum noi, mamicile ce mergem la munca , nu suntem paria tarii acesteia, nici cele care stati acasa si va permiteti sa ne judecati nu sunteti niste eroi necunoscuti!
Oricat as sti ca e fals, nu pot sa nu sufar de fiecare data cand mi se spune :” Cum poti sa iti lasi copilul cu maica- ta? Eu nu as putea sa stau nici o ora fara copilul meu!” sau ” Nu va pot intelege pe voi astea ce va abandonati asa copiii!”
Nu mi-am abandonat copilul, am ales sa il las in grija cuiva care poate sa ii ofere iubire in absenta mea, care sa il ajute sa accepte mai usor faptul ca mami e la ” lucu” sau ca e plecata la ” biu”( Sibiu) sau ca trebuie sa plece in ” gelmana”( Germania) ! Nici eu nu pot sa stau nici o ora fara copilul meu! Fiecare clipa departe de el e o lupta apriga si dureroasa, fiecare clipa departe de el e o eternitate , fiecare clipa fara copilul meu e izvor de lacrimi si durere pe care nici macar nu am luxul sa le exteriorizez!
Incerc sa investesc in calitatea timpului petrecut cu copilul meu, pentru a compensa absenta cantitatii! E greu , dar asta e situatia!
Dragi mamici, inainte de a arunca cu rosii, ganditi-va ca habar nu aveti ce e in casa si in sufletul mamei ce trebuie sa lase copilul in grija bunicilor sau la cresa, sau la alte rude! Inainte sa invartiti cutitul in rana, ganditi- va ca noi, cele ce mergem la munca nu suntem mai putin mame!
Larisa
Fotografie- Copyright D’Alex Photography
Lasă un răspuns