Povesteam aici cum provocarea acestei perioade pentru noi este cum să gestionăm actele de violență ale Mariei (2 ani și 6 luni) la adresa lui Mihai (10 luni). Palmele peste cap, împingerile, pișcăturile, aruncatul cu cuburile de la turnul roz sau cu piesele de la lego în direcția lui Mihai vin cel mai frecvent pe neașteptate, chiar în prezența noastră, iar noi, șocați, reacționăm cel puțin la fel de ciudat. Încă nu suntem pregătiți pentru a gestiona corect astfel de episoade, așa că reușim să scoatem pe gură replici neinspirate, pe care apoi le mai și repetăm.

Citește și Frații- câtă dragoste, câtă gelozie?

1. Primul set de replici neinspirate îi aparțin lui tati. În paranteză răspunsurile Mariei

De ce îl lovești pe Mihai? (tăcere) Eu te-am lovit pe tine vreodată? (nu!) Te-a lovit pe tine cineva vreodată? (nu!) Atunci nici tu să nu-l lovești pe Mihai!

 De ce nu e inspirată această explicație?

Maria trebuie să înțeleagă că a lovi pe cineva (violența în general) nu este o faptă acceptabilă și că provoacă durere, suferință celui lovit, că nu este o joacă și că gesturile ei pot produce răni foarte mari frățiorului ei. (Cine știe ce se întâmpla dacă erau singuri cu turnul roz sau dacă nu prindeam la timp cubul cel mare?!)

Desigur că în momente de criză (când este foarte furioasă pe el din diferite motive), dacă o întrebăm dacă vrea să-l rănească pe Mihai (fără ca ea să cunoască pe deplin implicațiile rănirii lui Mihai) ea răspunde că DA!!!. De aceea trebuie folosite momentele de liniște și armonie pentru a discuta despre episoadele trecute de violență și pentru a-i explica Mariei în termeni de consecințe ce înseamnă actele ei de violență.

Subliniez faptul că această explicație nu e inspirată pentru următoarele motive: să presupunem că Maria ar fi fost lovită (de exemplu de un copil în parc; până acum a fost doar împinsă); Dacă e întrebată- te-a lovit cineva pe tine vreodată și ea știe că da, făcând legăturile logice din replicile tatălui va replica în mod sigur că ea îl lovește pe Mihai pentru că și Gigel din parc a lovit-o pe ea. Nu spun acest lucru întâmplător. Deși are doar 2 ani jumătate, ne-a explicat până acum o mulțime de lucruri cu conexiuni logice făcute de ea pentru niște fapte aparent neconectate. Parcă mereu are în minte realizarea de astfel de conexiuni. De aceea este foarte important să îi oferim explicațiile potrivite pentru a face conexiunile logice potrivite.

2. Cel de-al doilea set de replici neinspirate aparține mai multor persoane: părinți, bunici, prieteni, dar mi-l voi asuma eu, pentru că le-am rostit și eu de vreo două ori și în timp ce mă auzeam rostindu-le mi se părea că ceva e în neregulă.

 Cum ar fi dacă te-ar lovi și Mihai pe tine? Vezi că o să crească și o să te lovească și el!

 În mare parte este cam aceeași logică a inadecvării, doar că în primul exemplu tati introducea o terță persoană și o relație de tranzitivitate. Adică după logica lui dacă X nu îl lovește pe Z, atunci nici Z nu trebuie să îl lovească pe Y.  Ceea ce făcea adevărată și propoziția dacă X îl lovește pe Z, atunci Z e îndreptățit să-l lovească pe Y (pe alții, la modul general).

 Textul meu era aparent mai corect. O avertizam pe Maria că în scurt timp Mihai va avea și el strategii de tip tit for tat  (dinte pentru dinte) și că dacă va continua violențele la adresa lui el îi va întoarce favorurile. Sigur că aveam în cap și scenele similare din copilăria mea cu frate-meu și apelam la actorul rațional din Maria.

Citește și Nu ești ca soră-ta! sau Jumătatea mai mare

Totuși, explicația mea nu este consistentă cu modul în care îmi doresc să îmi educ copiii: să le cultiv empatia și simțul etic.

Adică mi-aș dori ca ea să nu-l lovească pe Mihai deoarece, în ciuda intenselor trăiri și sentimente de furie pe care gesturile lui și ale noastre i le trezesc, ea se gândește mai degrabă la faptul că dacă ar fi violentă cu el i-ar produce durere și suferință.

Aș vrea să empatizeze cu acea suferință potențială și astfel să își auto- înfrângă pornirile violente.

Dacă îi furnizez doar argumente raționale legate de o relație de putere între ea și fratele ei, atunci ori de câte ori se va simți în poziția celui puternic, va putea apela la violență și cel mai probabil o va face.

Dacă îi repet în mod repetat că violența este un rău în sine (în cuvinte potrivite vârstei ei) și îi explic consecințele acestei violențe (în termeni de suferința provocată fratelui ei), având în vedere și sentimentele ei de dragoste față de el, atunci pe termen lung cred că voi avea mai multe de câștigat.

 Încet, încet, reușesc să îmi nuanțez și eu reacțiile și să am argumente mai bune. Încep să depășesc șocul primelor palme și primelor mușcături și să analizez la rece contextul și să caut strategii de părinte conștient de ceea ce se întâmplă în jurul său.

Voi ce scoateți pe gură în secunda în care vedeți un act de violență între copiii voștri?

Citește și Comunicare non verbală- cu dinții – ca de la bebeluș la toddler

Trimiteți poveștile voastre despre  dragoste și/sau rivalitate frățească fie că sunteți părinți, fie că sunteți copii mici, mari sau foarte mari pentru concursul cu povești cu frați. Detalii aici.