„Te mănânc! Îți mănânc nasul! Îți mănânc ochișorii și fălcuțele! Îți mănânc piciorușele acestea dulci și fine!”

De câte ori le-ați spus asta propriilor copii? Ce-or fi înțelegând ei din toate declarațiile noastre înfometate de ei?

Eu le-am spus des, ba chiar avem niște jocuri de rol cu care întrerup o stare de bocet a Mariei și o înlocuiesc cu o stare de veselie și râsete! Cum? Bineînțeles mâncând-o toată, gâdilind-o și conectându-ne una cu cealaltă.

Ba chiar, a gândit ea, că dacă o mănânc ajunge la mine în burtă, iar acolo e locul ei preferat pentru că are exclusivitate. E singură, fără Mihai, doar ea cu mine.

Într-o zi, pe când nu avea nici 3 ani, Maria mi-a zis hotărâtă:

-Vreau să îi  mănânc pe mami, pe tati și pe Mihai!

-Și încăpem toți la tine în burtică? (o întreb eu)

-Da!

-Și ce face Mihai la tine în burtică?

-Papă țiți!

-Păi țiți e în exterior și el e în interior, în burtică!

Apoi m-am prins, că dat fiind faptul că eram toți la ea în burtă el mânca de fapt țiți de la mine. Dar măcar așa nu-l mai vedea în acțiune.

Nu îmi dau seama nici acum dacă ne-ar fi mâncat de drag sau de gelozie.

Citeste si Adoarme ținându-mă de mână

Fotografie- Copyright D’Alex Photography