O carte în vreo șaizeci de cuvinte

Și cu  douăsprezece frumoase ilustrații

Mi-a readus copilăria-n minte

Când noi, copiii, eram împărații.

Mi-a pus căciula și fularul lung

Și mi-a scos limba de un cot afară

Ca la un fulg de nea eu să ajung

Și să mănânc zăpada care zboară.

Și m-a adus la țară la bunici

Pe-o sanie ce toată ziua fuge

Și m-a făcut să vreau acum și-aici

Să stau la geam și să privesc cum ninge.

Aceasta este magia cărții Zăpadă, scrisă de Walter de la Mare, atât de simplă ca zăpada, atât de delicată ca un fulg, atât de blândă, ca o poezie, atât de albă, ca părul bunicilor.

O carte de strâns la piept și de întors în timp.

Ferice de noi, cei ce avem acest timp pe care să ni-l amintim.

Ilustrațiile superbe sunt realizate de  Carolina Rabei, cu care puteți urmări un interviu aici.