Autor: Oana Moraru
-
(Ne)Încrederea în sine a copilului
Încrederea în sine a copilului nu se construiește propriu-zis. Mai degrabă se lasă să iasă la lumină deconstruind balastul intervențiilor noastre așa-zis „educative”. Ne naștem cu numai două frici. Bebelușii se tem de zgomote și să nu cadă, să nu fie scăpați din brațe. Toate celelalte frici sunt ulterioare și dobândite prin educație. Unele devin…
-
Mic tratat pentru familiile de ”mușcători” sau ”mușcați” la grădiniță
Mușcatul este un comportament răspândit printre copiii sub 3 ani – 3 ani jumate. Asta presupune că sunteți tare mulți părinți, acolo, necăjiți. După ultimul meu articol despre agresivitatea preșcolară, am primit nenumărate interpelări de la familii de ”mușcători” și ”mușcați”, fiecare în războiul ei, aparent singură și neajutorată. O veste bună deocamdată este că…
-
Educația precum un colac de salvare
N-am mai scris despre școala românească. Mi-am dat seama că oamenii s-au obișnuit cu cinismul stării de avarie în România. Sunt și părinți care vor fi știut să meargă împotriva curentului, dar marea turmă a țării ăsteia încă susține corupția, putrefacția și retardul spiritual al școlii de acum. A apărut iluzia că există în sistem…
-
Omul este cu mult mai mult decât mintea lui. Sau despre comparații
Unul din lucrurile care fac tare rău copiilor și pe care noi, părinții și profesorii lor îl practicăm chiar și din iubire, este comparația pe câtă productivitate aduce în lume mintea lor. Dacă unul e mai isteț, mai rapid, mai logic, mai talentat față de fratele sau colegul său sigur va stârni mai multe laude…
-
Dacă-i prost copilul meu?
Despre copilul slab, lent, greoi, în urmă. Și, despre eterna frică „dacă-i prost copilul meu?”. Citește greu, socotește greu, vorbește greu, gândește greu. Și părinții, și dascălii cred că el, de fapt, dacă ar vrea, s-ar ridica la nivelul mediei. Deci, e slab pentru că nu vrea. Voința e un centru energetic viu dacă există…
-
Despre copiii care învață scrisul-cititul-socotitul foarte devreme, înaintea școlarizării
Am văzut pe un grup de părinți câte păreri și contradicții… Felul în care școala a distribuit materia, pe vârste și ani școlari e unul statistic și orientativ. Nu reprezintă norma sau ritmul natural în care ar trebui să crească un copil. Dacă la 4 ani copilul tău citește, dă-i! Nu îl tine pe loc,…
-
Le datorăm copiilor cuvinte și fapte pornite dintr-un loc curățat, viu, nu din încrâncenări, frici și conflicte cu noi înșine
Printre toate mamele bune pe care le întâlnesc, văd adesea femei care caută să facă totul bine pentru copil, cu încrâncenarea omului corect, perfecționist, și cu dorința de a fi un părinte mai bun decât cei ai propriei copilării. Oricât de bune faptele și intențiile noastre, dacă vin dintr-un loc reactiv și rănit, copiii vor…
-
Lăsați copiii să se certe, să aibă conflicte, să învețe din ele!
Dragi părinți, Nu vă mai amestecați în conflictele minore ale copiilor! Lăsați-i să se certe, să sufere puțin neînțeleși, să simtă frustrare, furie, nedreptate, neliniște, îndoială! Deși nici una nu se simte bine, e bună fiecare! Din ele cresc afirmarea propriilor granițe, fermitatea, puterea propriei voci, curajul și senzația puterii personale! Dacă săriți imediat să…
-
Soluția pentru copilul zilelor noastre este de ordin spiritual
Într-o lume nesigură și dezordonată cum e sistemul școlar românesc, cu mulți adulți inconștienți, abuzivi și fără direcție, soluțiile pe care le poți da familiilor de azi nu mai pot fi promisiuni de schimbare sau alternativă. Ambele sunt incerte. Singurul lucru care poate fi soluția pentru copilul zilelor noastre – presat, judecat, forțat și suprasolicitat…
-
Înainte de orice „a face” cu copilul, avem nevoie de un „a fi” intern.
Mai mult decât ceea ce faci, contează, lângă copii, ce energie emiți. Până la vârsta adultă, emisfera dreaptă e mai activată. Copiii simt adevăruri care scapă rațiunii de tip analitic si secvențial. De multe ori, adultul încearcă să rezolve conflicte, frustrări, tristeți apelând doar la explicații. Își aleg cele mai bune argumente, dar emit, la…