Etichetă: puterea exemplului
-
Viaţa la casă, o bucurie pentru copii
Eu am crescut la bloc, soţul meu a crescut în mare parte la casă şi pot să spun că se vede diferenţa dintre noi în multe puncte de vedere. Când e vorba de practicalitităţi şi lucruri care cer îndemânare, soţul meu este foarte priceput şi mereu îmi pare rău că am învăţat prea târziu să…
-
Oglindă, oglinjoară…sunt urâtă!?
Zi caldă de primavară, copil perfect lânga mine și o seară frumoasă în așteptare. După creșă și o oră petrecută în parc ne întoarcem acasă. Sabina (2 ani și 6 luni) stă cocoțată pe scaunul ei în fața chiuvetei și se spală pe mâini. Se uită concentrată în oglindă la imaginea ei și spune clar: „Sunt urâtă!”.…
-
Stiam definitia, as fi spus ca sunt o persoana empatica…in acel moment ma transform! cobor in ploaie si ma duc chitita pe ei.
Intalnim tot felul de oameni, traim diverse experiente, avem momente de constientizare sau trecem superficial pe langa anumite imprejurari dar care nu ne sunt deloc intamplatoare. Daca in clasa a opta am fost marcata de catre profa care mi-a spus ca sunt singurul sau elev care nu isi tine mainile in buzunare atunci cand ii…
-
Eu cresc oameni
Am început să citesc articolele publicate pe site-ul pe care acum și scriu pentru că mi-a plăcut numele. Creștem oameni… Cât adevăr! Și mi s-a părut că ne potrivim așa bine… Cam ca piesele din puzzle-ul Vandei Mici cu cei trei purceluși. Ne potrivim, pentru că și noi creștem oameni în familia Vanda. Doi oameni care…
-
Iepurașii s-au trezit! Dar noi?
Iepurașii s-au trezit! Buna dimineața! Și țestoasa s-a trezit! Buna dimineața! Și văcuța s-a trezit! Buna dimineața! Și oița s-a trezit! Buna dimineața! Și copiii s-au trezit! Buna dimineața! Duminică dimineața. Cânt cu Maria, suntem vesele și relaxate (mai ales că suntem doar noi două) în timp ce construim un sat din piese de lego. Cu animale de tot…
-
Despre comori, căutări și moșteniri
Scriu aceste rânduri cu băiețelul meu de 2 luni adormit în brațe. Nu-l las jos, pentru că n-aș vrea să-l pun jos niciodată. E perfect. E frumusețea, blândețea, veselia, dumnezeirea întruchipată. M-a învățat să simt lucruri despre care nici n-aș fi ghicit niciodată că pot exista. Mi-a acaparat viața și sufletul în cel mai dulce…
-
Nu e frumos ce ai făcut, domnule!
Ieri am petrecut aproape toată ziua în parc. O rundă dimineață și o rundă după amiază. Fiind cea mai însorită zi din ultimul timp, parcul a fost plin. Puzderie de copii cu părinți și bunici. Maria a vrut să ne dăm cu trenulețul. Stăm la rând să luăm bilete. Primim bonul pe post de bilet…
-
Pui de oameni
Oră de vârf în autobuz. Fetele obosite, eu rumegând revelațiile dimineții, de la cabinet. Sofia își găsește un loc către care se strecoară silfidă. Zamfira își cere zgomotos un loc la geam. Sar vreo 4-5 persoane, câteva chiar în vârstă, să-i ofere domnișoarei Goe un loc, deși existau scaune libere. Le refuz cu un: Mulțumim,…
-
De ce?
Pentru că nu ştim cum. Pentru că ne e teamă că, dacă spunem Nu! sau punem limite, pierdem relaţia. Pentru că am fost educaţi prin şantaj emoţional („Din cauza ta”), nutriţi cu dragoste condiţionată („Te iubesc dacă”), manipulaţi prin ruşine („Ce-o să zică X”), programaţi să nu reuşim („Nu eşti în stare de nimic”), dar…
-
Și când mama nu este aproape de noi, cine e mama?
Zi de zi, noi, părinții, creștem oameni. Ne bucurăm de lecțiile pe care le învățăm de la copiii noștri. Uneori suntem prea obosiți să ne mai bucurăm. Dar creștem odată cu ei. Alti oameni mici insă sunt crescuți pe skype de către părinții plecați în străinătate pentru a le asigura un trai mai bun. Ei…